Ea: “Mi-este teama sa iubesc din nou, mi-este teama ca voi
suferi daca ma implic intr-o relatie. Am fost ranita, tradata. Prefer sa fim
prieteni, este mai bine asa. Putem fi prieteni mai speciali, mai intimi…nu e
nimic rau in asta…dar nu vreau mai mult.”
El:”Dar eu chiar te plac, eu nu te-as rani..mi-ar placea sa
incercam totusi o relatie. Inteleg ca ai fost ranita, dar eu nu sunt asa.”
Ea:”De ce nu imi respecti limitele? Am zis ca nu vreau
relatie. Daca nu poti accepta, mai bine nu ne mai vedem deloc.”
El:”A, nu, nu, e ok…accept” (pregatindu-se sa se culeaga
frimiturile emotionale care ii vor fi oferite)
Si asa incepe o relatie cu o persoana cu un stil de
atasament dezorganizat fie ea femeie sau barbat. In acest articol, ea va fi
femeie, deoarece am scris acest articol in urma unui caz mediatizat de la noi.
Persoana cu un stil de atasament dezorganizat (numit si
anxios-evitant), nu a primit in
copilarie o afectiune constanta, predictibila din partea parintelui. A fost ba
iubita, ba neglijata, posibil abuzata emotional sau/si fizic. De aici a invatat
si internalizat ideea ca lumea este un loc nesigur, in care poti fi abandonat
sau ranit. Pe de alta parte, a ramas cu o foame emotionala foarte intensa.
Incapabila sa isi linisteasca furtuna emotionala, va cauta la un partener
satisfacerea dorintelor, insa fiind sigura ca va fi abandonata, imediat cum
partenerul se apropie, il respinge , simtindu-se sufocata de atentia lui. Cand
partenerul se retrage, o apuca disperarea si il vrea inapoi. Nu conteaza in
acele momente ca partenerul nu este o papusa programabila, ci un om cu emotii
si sentimente. El devine un instrument care o ajuta pe ea sa puna in act niste
mecanisme infantile care faceau parte din “jocul” de-a afectiunea dintre ea si
figura parentala.
Exista o tulburare de personalitate, numita Borderline, care
are ca si stil caracteristic de atasament stilul dezorganizat. Care este
diferenta intre o persoana fara o tulburare de personalitate, dar avand acest stil
de atasament si una Borderline? Raspunsul sta in cat de departe poate sa
mearga. O persoana fara Borderline va avea dificultati in relatii, dar va fi in
general deschisa la ideea de ajutor si terapie. Daca se intampla sa intre
intr-o relatie cu o persoana echilibrata emotional, care ii arata constanta si
predictibilitate in sentimente, intensitatea stilului de atasament nesecurizant
va scadea in timp. Persoana cu tulburare Borderline nu va raspunde insa la
constanta si predictibilitate din partea partenerului. Va fi reticenta la a
cauta ajutor, va cupla stilul haotic in relatii cu o stima de sine fluctuanta,
cu manifestari dramatice, cu manipulare, minciuna, comportament vindicativ,
instabilitate emotionala marcata, uneori tentative de automutilare sau de
suicid.
Partenera de tip Borderline este o femeie pe care nu o uiti
prea usor. Intensitatea trairilor ei, roller-coster-ul emotional in care te
trage dupa ea iti creeaza spike-uri de adrenalina si in final cravings, la fel
ca un drog. Dupa o cearta, nu stii daca te va mai cauta vreodata sau daca in
momentul urmator o sa primesti un mesaj cu “Hai pe la mine” ca si cum nu s-a
intamplat nimic. Te aduce la extaz si te
doboara cu mare usurinta. Vrei sa scapi, sa fugi, dar te mistuie un dor
puternic si in acelasi timp, tot ce vrei e sa te sune din nou. Se numeste
“trauma bonding”, adica un atasament puternic fata de o persoana care iti face
rau. Faptul ca printre valurile de durere se strecoara aleator si semne de
atentie si ”afectiune” din partea ei reprezinta baza formarii acestei legaturi
de trauma. Deja cand simti ca nu e bine pentru tine sa fii in relatie, ca doare
si totusi nu poti sa pleci, trebuie sa te gandesti la trauma bonding.
Dar sa incepem cu inceputul. Cand ai cunoscut-o, ti s-a
parut speciala, deosebita. Felul in care vorbea, candoarea copilareasca cuplata
cu focul din ochii ei, vulnerabilitatea pe care ti-o inspira, dar care venea la
pachet cu accentele vulcanice, te-au intrigat si te-au captivat.
Acest stil impredictibil are un mare potential adictiv. La
“pacanele” sau ruleta nu stii cand vei castiga…uneori joci ore intregi fara sa
castigi nimic si apoi in 2 minute iti cad 3 speciale. Asta e farmecul si
momeala unui joc de noroc. Asta creeaza dependenta. Cu ea e la fel. 2 zile nu
te suna si apoi te invaluie in zambete, interes si afectiune. Se numeste “love
showering”, “love bombing.
Te miri ca acum, ca totul s-a terminat, nu mai esti atras de
nimeni altcineva. Parca toate sunt plictisitoare, banale. Tu cauti fara sa vrei
scanteia de nebunie, care inseamna in acelasi timp, distrugerea ta. Gandeste-te
la ea ca la picatura de otrava. Te simti
bine cand o gusti, insa iti dizolva curand toate organele.
Dup ce te-a “prins”, urmeaza honeymoon period. E gata mereu sa
va intalniti, sa petreceti timp impreuna, sa va distrati si inca nu e momentul
sa vorbiti despre lucruri mai serioase. Acum este perioada ei cea mai
fermecatoare. Pentru ca pentru ea inseamna ca inca nu s-a pus problema vreunui
angajament si se distreaza ca si cum ar fi ultima noapte de dragoste inainte de
razboi. Nu sta sa se gandeasca nicio clipa la cum te impacteaza pe tine comportamentul
ei, la ce nevoi ai tu, la limitele tale, la tine, de fapt. Ea vrea sa te
cucereasca , sa te seduca, asa cum nu a reusit, simbolic , in copilarie cu
parintele sau: nu a reusit sa ii castige afectiunea. Curand insa dupa luna de
miere si prima apropiere intima, detecteaza la tine tentativele de apropiere,
de clarificare a relatiei, de aderare la o traiectorie comuna. Asta o
panicheaza. Ea stie, din copilarie, ca odata ce se apropie de cineva, acel cineva
o va abandona. Intimitatea emotionala este cel mai mare bau bau al ei. Se delimiteaza
imediat de orice urma de angajament, anuntandu –te ca veti ramane doar
prieteni. Ea stie foarte bine ca nu e corect fata de tine. Ca tu vrei altceva.
Dar s-a distrat asa de bine cu tine, i-ai hranit ego-ul dornic de validare atat
de satisfacator, incat nu vrea sa iti mai dea drumul din gheare. De aceea
mizeaza pe faptul ca acum o placi prea mult si ca vei ramane agatat de ea de
buna-voie.
Daca nu ai avea si tu oaresice probleme emotionale, cam
acesta ar fi punctul in care ai spune pass. In care ti-ai reitera intentiile si
apoi ti-ai vedea de drumul tau. Insa probabil si tu ai anumite neimpliniri, o
dinamica familiala disfunctionala in istoric, care ori te fac sa traiesti
complexul salvatorului, ori te tin inlantuit de franturile de interes si
afectiune pe care ti le mai arata.
Precizare: dinamica relatiilor romantice este foarte
complexa. Este posibil ca o persoana cu un stil de atasament dezorganizat sa intre
in relatie cu un narcisic, de exemplu (vezi articolul meu despre abuzatorul narcisic). Citind aceste randuri, ar putea sa creada ca ca poate ea sufera de
Borderline si e pe post de abuzator in relatie cu Narcisicul. In acel caz ,
insa, narcisicul a facut tot posibilul sa o atraga in mreje si retragerea din
partea ei sa fie jumatate dictata de stilul de atasament propriu si jumatate de
reactia fireasca la tratamentul din partea narcisicului. Tocmai de aceea,
pentru a descurca itele unei relatii, va recomand ori sa mergeti la un psiholog
familiarizat cu relatiile romantice in cazul tulburarilor de personalitate ori
sa cititi foarte mult, sa puneti intrebari si sa va ascultati ghidul interior
care simte cand ceva nu este in regula intr-o relatie.
Revenind la povestea noastra, ce urmeaza?
Sunteti acum intr-o relatie de asa zisa prietenie, in care
tu nu ai voie sa ii vorbesti de angajamente, si trebuie sa te porti casual, dar
ea are voie, cand i se nazare, sa-ti dea mesaj sa vii pe la ea. Cand te duci pe
la ea, vei avea parte de cel mai seductiv tratament; ea stiind ca nu are nicio
obligatie fata de tine, se daruieste cu totul, ca si cum tocmai v-ati declarat
iubirea vesnica, lasandu-te si mai confuz dupa. La finalul noptii, aproape ca
ai inceput iar sa crezi ca vrea o relatie, altfel de ce ai fi avut parte de o asa
“girlfriend experience” toata noaptea? Dar te trimite acasa si urmatorul mesaj
vine peste 2 zile si e foarte rece. Iar daca cedezi si scrii tu primul, esti
taxat imediat ca nu respecti regulile.
La un moment dat, observi ca ea mai iese si cu altii si iti
spune ca e normal, ca sunteti doar prieteni. Satisfactia ei cand iese cu altii
este ca prin asta ea isi demonstreaza ca ea e libera si neatasata si ca iubirea
ta nu a reusit sa o acapareze. Pentru ea, iubirea altuia e un blestem. O
resimte ca pe o “anihilare”, dizolvare a sinelui propriu. In schimb, daca faci prostia sa iesi si tu cu o fata, chiar si amica, se dezlantuie
iadul. Ori iti face un scandal monstru, ori nu iti mai raspunde la telefon. Afli,
de fapt, ca totul a fost un test, ca sa vada daca o vei trada si tu asa cum au
facut-o si altii inaintea ta. Si, in acceptiunea ei, ai tradat-o. Daca o
iubeai, nu ai fi luat in seama cand ti-a spus sa fiti doar prieteni, nu-I asa?
Te-ai fi pastrat doar pentru ea, indiferent de ce ar fi facut ea. Acum insa, ai
gresit si nu mai poti fi primit inapoi. Silent treatment. “Nu ma mai cauta, nu
mai vreau sa aud de tine; ai avut o sansa si ti-ai spulberat-o”.
Si apoi nu mai vrea sa auda de tine. Poate fi definitiv sau
poate sa se repete de cateva ori. Tu insa ai ajuns la disperare. Esti confuz,
nervos, te simti vinovat, deprimat, disperat. Ajungi sa faci lucruri de care nu
credeai ca esti capabil, cum ar fi sa o suni de 30 de ori in speranta ca va
raspunde si te vei putea disculpa (pentru o vina ce nu iti apartine) sau sa o
astepti langa bloc ca sa itI dea sansa sa te explici. Insa pentru ea, jocul s-a
terminat. Si-a demonstrat ei insesi ca a triumfat inca o data asupra simbolului
parintelui care nu i-a dat afectiune in copilarie. Nu te amagi. Nu te-a iubit.
Aceasta persoana nu stie sa iubeasca. Este prizoniera intr-un stadiu infantil
al dezvoltarii emotionale, desi nu intr-un sens clinic, ci psihodinamic. Poate fi
foarte inteligenta si poate jongla cu usurinta cu concepte din psihologia sentimentelor
si cu toate acestea sa fie incapabila sa integreze o relatie sanatoasa de
iubire in psihicul ei.
Acest gen de relatie te lasa in franjuri, calcat ca de un
buldozer emotional. Ai emotii contradictorii. Pe de o parte te simti furios,
nedreptatit, epuizat, pe de alta parte inca esti disperat si ti-e dor de ea.
Incerci sa procesezi tot ce s-a intamplat, insa nu ai avut pparte de closure si
nu intelegi de ce s-a intamplat acest haos in viata ta. Unii merg la psihoterapeut,
insa nu mereu gasesc un psiholog care sa fie familiarizat cu dinamica
relationala a persoanelor cu tulburari de personalitate. Altii sublimeaza,
cautand activitati care implica eliberari masive de adrenalina ca sa
suplineasca spike-urile din relatie. Altii intra pe o panta depresiva si au flash-uri
cu amintiri din relatie, vazand triggere la tot pasul.
Un motiv pentru care este atat de greu de lasat in urma o
astfel de relatie este ca cei din jur nu inteleg ce s-a intamplat de fapt. Asa
cum am scris si in Despartirea de un Borderline, cei din jur vad de multe ori o
femeie (sau barbat) care se victimizeaza si un ex care nu stie sa se opreasca
din a o cauta. Ei nu cunosc si nu inteleg dinamica acestei relatii, manipularea
emotionala, chinul partenerului intrat in relatie cu ea si dorinta organica de
a se explica , de a se justifica in fata ei.
Singura solutie, ca in toate relatiile abuzive este regula
NO CONTACT. Este singurul lucru care functioneaza. In paralel, research
intensiv despre relatiile toxice, despre cum trebuie sa ii tratam pe ceilalti
in relatii, despre respectul datorat noua insine. Psihoterapie. Si hang in
there! Nu e vina ta! Vei trece si peste asta!
No comments:
Post a Comment