Ajung intr-un parc pentru copii. Peste tot, parinti cu bebelusi si copii foarte mici, care abia invata sa mearga. Baieteii sunt imbracati practic: body sau tricouas si pantalonasi scurti tip bermude, care se termina la nivelul genunchiului, protejandu-i cand merg de-a busilea. Cand ma uit la fetite, raman perplexa. Sunt imbracate in rochite elaborate, cu volane, dantela, ciucuri, ba unele au si margele la gat. Le incurca la catarat, nu le protejeaza genunchii si nu au nicio utilitate. Si atunci, "de ce!?" , ma intreb . Scop practic: zero. Scop estetic? La varsta lor: inexistent. Privirea mi se ridica spre mame si tati. Acolo e raspunsul. Hainele fetitelor le servesc LOR, nu copiilor lor.
Si asa ajungem la STATUT si la nevoia de acceptare sociala. Multi oameni isi incarca copiii, prin proiectie, cu frustrarile si nevoile lor neimplinite, cu esecurile proprii. Femei care nu se simt suficient de "femei" isi impopotoneaza fetitele cu imbracaminte indicatoare de gen, potrivite unei femei. Ele traiesc prin fetita lor, care devine un obiect cu scop de defulare a frustrarilor mamei. In timp ce scriu, privirea imi aluneca catre un leagan din fata mea. O fetita blonda de maxim doi ani e data in legan de o sora mai mare. Fetita are o rochita minuscula. Chiloteii prea largi ii atarna sub rochita si ea se chinuie sa si-i aseze cu manutele. Ma revolta si ma uit in dreapta: o bunica pazeste o fetita pana int-un an care merge de-a busilea pe jos. Are rochita si isi taraste genunchii pe asfalt. Uneori se odihneste in fundic, direct pe pampers. Bunica o imbraca probabil asa, pentru ca "asa se imbraca fetitele ". Nevoile copilului palesc in fata nevoii de a "fi in randul lumii". Aceste bunici sunt cele care te cearta la coada la supermarket ca ti-ai imbracat fetita in bleu si ele au crezut ca e baietel. Faptul ca parintii traiesc in dictatura culorilor devine evident in raionul cu confectii pentru bebelusi, unde afli ca exista doua sectiuni separate, pentru bebelusi fetite si pentru bebelusi baieti si ca trebuie sa sa imbraci fetita in roz si baietelul in albastru. Ma linistesc putin cand observ o fetita in pantaloni scurti bleu si tricou. In urechi are insa cercelusi, i-au fost gaurite cu un ac la o varsta la care nu poate decide daca vrea sau nu aceasta modificare corporala.
Mai tarziu, lucrurile se vor complica si mai mult. Fetitelor si baieteilor li se vor aloca roluri traditionale, vor primi jucarii diferite si va incepe bombardarea cu judecati de gen.
Dar revenind la aceasta varsta aparent inocenta si la imbracamintea fetitelor, le voi reaminti parintilor ca fetitele atat de mici nu apreciaza rochitele, volanele si zorzoanele si nu au nevoie de ele. Parinti de fetite, care le imbracati in rochite, va rog, purtati-va frustrarile, purtati-va nevoile si mai ales, purtati-va rochitele.
